Politica Agricolă Comună 2028–2034: șansă sau risc?

De ce România trebuie să apere cei doi piloni (și să vină cu soluții, nu doar critici)

Comisia Europeană a prezentat propunerea de buget pentru Politica Agricolă Comună (PAC) 2028–2034, iar unul dintre subiectele cele mai controversate este ideea de comasare a celor doi piloni principali: plățile directe pentru fermieri și dezvoltarea rurală.
România, alături de mai multe state din Europa Centrală și de Est, și-a exprimat îngrijorarea față de această propunere – și pe bună dreptate.

Înainte de a înțelege riscurile, trebuie să clarificăm ce înseamnă fiecare pilon.

Ce reprezintă cei doi piloni ai PAC?

✅ Pilonul I – FEGA

(Fondul European de Garantare Agricolă)
Asigură plățile directe către fermieri – subvenții pe hectar, sprijin cuplat, eco-scheme, intervenții pentru venit.
👉 Practic, acești bani țin fermele în viață de la un an la altul.

✅ Pilonul II – FEADR

(Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală)
Finanțează investiții, modernizare și dezvoltare rurală:

infrastructură în sate
tehnologizare și digitalizare
tineri fermieri
protecția mediului
diversificarea activităților în mediul rural
👉 Fără Pilonul II, satul românesc rămâne blocat în trecut.

De ce comasarea celor doi piloni poate fi periculoasă?

La prima vedere, „simplificare administrativă” sună bine.
În realitate, există trei riscuri majore:

❌ 1. Banii pentru dezvoltare rurală ar putea fi „înghițiți” de subvenții

Plățile directe sunt presiune politică. Investițiile pe termen lung sunt greu de apărat fără un buget dedicat.

❌ 2. Dispar prioritățile strategice

Tinerii fermieri, digitalizarea, infrastructura rurală, economia circulară – toate acestea necesită programe clare, nu „fond comun”.

❌ 3. Statele mari ar avea mai multă influență

Dacă bugetul devine un singur „sac mare”, țările cu agricultură dominantă (Franța, Germania, Spania) ar putea absorbi resursele în defavoarea Estului.

Problema reală nu este doar forma, ci distribuția banilor

Chiar și dacă păstrăm cei doi piloni, România poate pierde bani dacă:

scade alocarea totală pentru agricultură;
se schimbă criteriile de distribuire;
nu avem capacitate de absorbție.

➡️ De aceea, România trebuie să apere și structura, și bugetul, și flexibilitatea de utilizare.

Ce ar trebui să ceară România la Bruxelles?

Nu este suficient să spunem „respingeți bugetul”.
Trebuie să venim cu propuneri tehnice și argumente economice:

✅ 1. Păstrarea celor doi piloni separați
✅ 2. Alocări echitabile pentru statele din Europa Centrală și de Est
✅ 3. Flexibilitate națională în proiectarea intervențiilor
✅ 4. Simplificare reală, nu birocratică de fațadă
✅ 5. Sprijin pentru tinerii fermieri și ferme mici
✅ 6. Investiții în infrastructură rurală, logistică și servicii de bază
✅ 7. Susținerea digitalizării și a tehnologiei agricole
✅ 8. Măsuri pentru adaptarea la schimbările climatice și gestionarea riscurilor

Tehnologia (de exemplu dronele) este doar o piesă din puzzle

Există inițiative bune legate de introducerea dronelor în agricultură pentru reducerea costurilor, aplicarea precisă a tratamentelor și reacție rapidă la situații de urgență.

Însă o singură lege nu schimbă sistemul.

Pentru o digitalizare reală este nevoie de:

formare profesională,
acces la finanțare pentru echipamente,
infrastructură digitală în mediul rural,
date și interoperabilitate între instituții.

Un adevăr dureros: avem bani, dar nu știm să-i folosim eficient

România are una dintre cele mai slabe rate de absorbție pe Pilonul II. Multe proiecte se blochează în:

birocrație,
ghiduri contradictorii,
întârzieri la evaluare,
lipsă de consultanță profesională,
lipsă de capacitate administrativă.

➡️ Dacă vrei să apari credibil la Bruxelles, trebuie să arăți că poți folosi banii corect, nu doar să ceri mai mulți.

Avem nevoie de o Politică Agricolă Comună puternică, echitabilă și inteligentă

România trebuie să apere:
✅ doi piloni separați, cu roluri clare,
✅ un buget adecvat,
✅ o flexibilitate reală la nivel național,
✅ investiții în viitor, nu doar supraviețuire.

Dar, în același timp, trebuie să vină cu soluții, nu doar critici.
Europa ascultă statele care vin cu argumente și planuri, nu doar cu „NU”.